„ŞEZĂTOAREA, NOSTALGIA TRADIŢIILOR”

    Sa organizat o sezatoare in Jelna.Formulă inedită, interesantă şi educativă: au fost copii de la gradinita jelna imreuna cu doamne educatoare  la… şezătoare. Evenimentul a fost gândit ca proiect de activitate extracurriculară, a avut loc la caminul cultural Jelna şi a reunit copii de la gradinita Jelna, parinti  si reprezentanţi ai comunităţii locale.

    Decorul a fost unul impregant de tradiţia populară, elevii au imbracat costume populare – si care nu a avut, a ales ceva care să iasă prea mult in evidenţă. Au fost puse in evidenţa si activităţile tradiţionale: cusut, brodat etc.

      Şezătorile începeau odată cu lăsarea postului până la Crăciun şi mai rar între Bobotează şi prinderea postului de Paşti, în zilele de luni, miercuri şi vineri, mai cu seamă pentru torsul lânii şi a cânepei dar fetele veneau şi cu alte lucrări: croşetau ciorapi sau coseau acele minunate modele pe veşminte. Se strângeau mai multe femei la câte o gazdă, mai spre seară după cină, unde stăteau până noaptea târziu după miezul nopţii. Lucrul mâinilor era însoţit de cântec, mai cu seamă doine pe tema scurgerii vieţii omului, dragostei, înstrăinării prin căsătorie sau plecare în armată, poveşti, de păcăleli, de jocuri tinereşti. Fetele mergeau la şezătoare doar cu acordul părinţilor care le cereau de multe ori să vină mai repede acasă. Prezenţa feciorilor la şezători era dorită şi aşteptată cu mare bucurie de fete care încercau să provoace sosirea celor îndrăgiţi prin tot felul de practici. Şezătoarea era considerată  şcoala vieţii. Avem sfânta datorie de a feri de noianul timpului şi al uitării datinile strămoşeşti.